In urma cu 5 ani pe la ora asta ma ridicam dintr-un pat de spital dupa o noapte nedormita. Nu ma simtisem in viata mea atat de agitata, nici in ajunul nuntii mele, nici inainte de vreun examen important. Nici o emotie nu se compara! Plecam sa intalnesc cea mai importanta persoana din viata mea. Pe fetita mea! Asa ca azi pastrand traditia m-am trezit cu noaptea in cap si cum ea inca doarme linistita m-am gandit sa ma ocup de recenzia unei carti cu nume tare potrivit ocaziei "Darul unei zile".
Sunt cativa ani de cand am citit "Impreuna", scrisa tot de Anna Gavalda. Am impresia ca am mai citit un volum de al ei dar mi-a iesit complet din memorie pentru ca nu m-a impresionat. "Impreuna" mi-a placut foarte foarte mult si o recomand cu draga inima, asa ca la ultima comanda data pe aceasta libraria online am strecurat in cos inca o carte de-a ei, curioasa fiind sa vad ce impresie imi va lasa dupa atata vreme scriitura ei.
Am citit "Darul unei zile" in doua-trei ore. E o carte micuta, usurica, care te relaxeaza si te amuza. In final sentimentul ar trebui sa fie unul de induiosare, am simtit-o cum transpare din randurile ultimei pagini, dar nu eram eu in starea potrivita in acea zi.
Doua surori si doi frati care au crescut cu legaturi extrem de stranse si tin enorm unii la altii se reunesc. Urmeaza sa mearga la o nunta plicticoasa in familie, asa ca decid sa faca o ultima "obraznicie", o ultima copilarie, desi ei sunt oameni in toata firea acum. Pleaca de la nunta, refacand pentru cateva ore complicitatea din copilarie, rememorand intamplarile unei varste fara responsabiliati si tachinandu-se unii pe altii asa cum numai niste oameni apropiati pot sa o faca.
Spre sfarsitul cartii, cand trei dintre ei asculta compilatia de melodii pusa la punct de fratele lor cel mic, parca simti cum aluneci si tu incet spre taramul amintirilor. Spre soundtrack-ul copilariei si adolescentei tale. Am avut un flash cu casetofonul meu rosu primit de Craciun pe la vreo 8-9 ani, pe care ascultam cu infocare cele mai tari hituri ale vremii: Madalina Manole, Stefan Banica Jr si apoi Genius, 3SE si Andre:)). Cand incepusem sa descopar muzica de calitate deja aveam combina audio si impresia ca sunt adult.
Ce aduce cu sine ultima melodie inregistrata de fratele lor? Incotro se vor indrepta cei patru oameni mari, ramasi fara ultima pozna a unei copilarii prelungite? Puteti afla lecturand paginile Annei Gavalda.
I-am acordat acestei carti doar trei stelute pe Goodreads, dar nu pentru ca nu mi-ar fi placut. Pur si simplu a nimerit un context nefavorabil. Tocmai terminasem de citit "Visatoarea din Ostende" de Eric Emmanuel Schmitt, o carte care m-a lasat pur si simplu fara cuvinte. Prin comparatie randurile Gavaldei nu mi-au parut la fel de autentice. Voi avea totusi in continuare in vedere volumele sale, pastrand amintirea acelui prim roman pe care l-am lecturat acum niste ani si care mi-a placut atat de mult.