Postarea de azi se lasa scrisa greu. Am intrat intr-o pasa destul de proasta, cauzata de lipsa de activitate reala in ultimele saptamani. Imi revin eu incetinel. Cert e ca intr-un fel ma bucur ca ceea ce am de declarat in meniul de ieri va va convinge ca nu sunt nici pe departe atat de "fara de prihana" cum ma laudati voi. Mananc prostii destul de des, sunt prietena buna cu carbohidratii si dulciurile. Am zile bune bune, am zile asa si asa si zile dezastruoase.
Ziua de ieri a fost una asa si asa, in care desi teoretic ce am mancat nu primea nota de trecere pe scara aportului nutritional, am incercat sa echilibrez cat de cat balanta mancand si cate ceva sanatos. Nu ma simt vinovata la sfarsitul nici unei zile, pentru ca daca as face asta n-ar fi bine. Nu am de gand sa ma flagelez in public pentru nici o tentatie dulce sau sarata ingurgitata si va sfatuiesc sa nu faceti nici voi asta, devenind obsedate de fiecare calorie. Mancati ce credeti de cuviinta si incercati sa faceti ce va spune corpul vostru. Daca uneori corpul vostru cere paste, ciocolata sau chips-uri, aia e, mai lasati de la voi! Everything in moderation parca era vorba aia, nu?
Sooo. Micul dejun a fost undeva in jur de ora 8. Doua felii de paine "Grau intreg" de la Vel Pitar, prajita, cu niste pasta de avocado si rosii. Si un cappuccino zdravan, de care rar ma lipsesc. Da, da, plin de tampenii, so what? Pozele sunt intunecate ca naiba, dar n-am ce sa fac mai mult, a venit iarna deja!
Pe la 11 am mancat o banana pe care nu am pozat-o!
La 13.30 ma gandeam ca nu prea am timp sa ma apuc sa gatesc ceva separat pentru mine in timp ce ma ocupam de cina din seara aia. Asa ca am deschis frigiderul si am vazut bolul cu pastele ramase din ziua precedenta de la pranzul Katiei. PASTE! cu sos de rosii si ardei, cu ciuperci si niste piept de pui. M-au uns pe suflet si au picat perfect!
Am plecat in fuga dupa domnisoara si am luat-o la trap spre antrenamentele de gimnastica. Domnita mea nu a mancat toata placinta cu visine primita la gustarea de la gradi, asa ca mi-a pasat si mie un sfert. In caz ca nu stiati, nu refuzi un copil cand vrea sa imparta ceva bun cu tine. Am multumit frumos si am mancat.
La 18.30 cand am ajuns acasa deja aveam urechile lungite de foame. Katia si tati mancau cotlet la gratar si legume mexicane, eu iar nu aveam chef de carne. Mi-am facut rapid o salata cu baby spinach, mozarella, naut, rosii, ardei si ce oi mai fi pus pe acolo. Buna, satioasa, la fix. Aaa da, am mancat cu ea si o felie de "Grau intreg". Sa ne intelegem!
Daca eram fata cuminte aici se termina ziua. Dar dupa ce am reusit sa o adorm pe Katia, in timp ce ma uitam la niste clipuri pe Youtube am bagat frumos o mana zdravana de saratele. No regrets there. Singurul regret a fost ca nu mai aveam bere, ca tare ar fi mers una!
Asadar si prin urmare, nu va faceti iluzii ca as fi vreo minune a mancatului sanatos. Imi asum in schimb feicare inghititura si sunt ok cu gandul ca se poate sa se arunce cu rosii in mine. O sa fac o salata caprese cu ele si nu o sa mor din asta! Important e ca fiecare alegere (fie ea culinara sau nu) sa ne faca sa ne simtim bine cu noi insine. Pe mine ieri pastele alea, bucata de placinta de visine si saratelele m-au facut foarte fericita, asa ca e ok.