Un lucru sigur nu s-a schimbat cat timp am lipsit de pe blog: apetitul pentru lectura. 2019 a fost lent spre final in materie de lecturi, dar am descoperit si acolo cateva "nestemate" care se pierd in negura contului meu de Goodreads pentru ca nu am apucat sa discut despre ele nicaieri. M-am gandit sa va vorbesc despre ce a fost sub lumina reflectoarelor pentru mine in cele 4 luni de la inceputul anului. Chiar daca ma asteptam ca in lunile astea de #stauacasa cititul sa fie activitatea de capatai, nu a fost cum speram. Netflix, Youtube, gatitul si alte cele mi-au rapit multele ore pe care eu le vizualizam, intr-un scenariu ideal, petrecute cu cartea in mana! Chiar si in conditiile astea, am 4 titluri de prezentat. Oricat am incercat, nu mi-a iesit de un top 3 sau un top 5, sa ma scuzati!
![]()
Drum in noaptede Kristin Hannah nu a fost la fel de aproape de 5 stele ca alte opere ale ei. Iubesc ce scrie autoarea asta, are un potential enorm, dar nu mereu reuseste sa livreze 100%. Am simtit cumva ca Drum in noapte era perfecta ca scenariu de film hollywodian.
![]()
Si atunci ce cauta pe lista de preferate? Printre clisee si momente previzibile, printre dialoguri stangace, cartea asta vorbeste despre cum o decizie mica poate afecta pe termen lung multi oameni. Cum le poate schimba vietile, distrugand echilibrul fragil al fericirii. Jude Farraday este o mama perfecta. Sau cel putin asta aspira sa fie de 18 ani, de cand gemenii Mia si Zach sunt centrul universului ei. Familia stralucitoare, bogata si fericita, condusa cu o mana de fier in manusa de matase de Jude! Cand Lexi Baill se muta in comunitatea lor, devenind cea mai buna prietena a Miei, Jude o primeste cu bratele deschise. Viata lui Lexi a fost un lung sir de orfelinate si familii adoptive dupa ce mama sa a murit. Cel mai mare cosmar al lui Lexi este sa nu semene vreodata cu cea care i-a dat viata, o dependenta de droguri care trecuse prin inchisoare de prea multe ori. Curand Lexi si Zach se indragostesc nebuneste, ajung sa formeze un cuplu, iar legatura trio-ului de aur devine inseparabila. Totul pare sa fie minunat pana cand cu cateva zile inainte de finalul liceului o decizie proasta le schimba viitorul.
Va spun sincer ca pe alocuri a fost efectiv enervant de citit! Eu am naravul asta de a ma implica sufleteste, de a empatiza cu personajele, iar aici am avut dificultati in a simpatiza cu adevarat, total, pe cineva. A fost ca in viata reala cand iti dai seama ca fiecare om are defecte si unele dintre ele te pot enerva mai mult decat ar fi cazul! In cele din urma, cu ce ramai citind Drum in noapte? Cu o lectie a iertarii, a curajului de a merge mai departe chiar si in cele mai grele zile si cu dorinta de a face alegerile corecte chiar si dupa ce ai facut una gresita!
A fost odata un raude Diane Setterfield a venit la 6 ani (am verificat pe Goodreads, mi se parea mult mai recenta) dupa ce am citit A treisprezecea poveste de aceeasi autoare. Nu m-a dezamagit!
![]()
Acest roman istoric vireaza un picut spre gotic desi nu e povestea clasica de groaza la care te gandesti cand ai de a face cu acest stil. In noaptea solstitiului de iarna, cea mai lunga noapte din an, la Lebada, un han de pe malul Tamisei unde localnicii se intalneau ca sa depene povesti, cea mai fantastica poveste incepe chiar sub privirile lor. In pragul usii apare un barbat ranit tinand in brate trupul neinsufletit al unei fetite. Dupa cateva ore, spre uluirea tuturor satenilor din Radcot, copilul revine la viata. Nu vorbeste, nimeni nu stie de unde vine, dar exercita asupra tuturor o vraja de neinteles. Fiecare tese propria poveste despre copil si trei familii extrem de diferite o revendica pe micuta ca fiind "a lor". Helena si Anthony Vaughan cred ca si-au regasit dupa doi ani fiica rapita, Robert si Bess Armstrong simt ca isi intampina nepoata, copilul fiului lor ratacitor, iar Lily White, servitoarea umila a preotului din sat cauta sa isi regaseasca sora cea mica. Cine are dreptate si de unde vine de fapt copilul?
Desi actiunea pare sa se desfasoare lent, te tine cu sufletul la gura mai ceva decat un thriller clasic. Legendele care se impletesc in poveste ii dau un aer suprarealist si totusi simti ca ai de a face si cu un mister clasic, de carte cu detectivi. Plasarea temporala in epoca victoriana confera atmosfera aceea de poveste cu spirite din romanele lui Dickens si parca vezi aburii ridicandu-se de pe Tamisa de cate ori intorci paginile.
Fetita din scrisoare de Emily Gunnis mi-a amintit de o carte citita in vara lui 2017, Ce a lasat in urma ei de Ellen Marie Wiseman. Daca traiti cu impresia ca tortura si azilele cu secrete intunecate sunt elemente ce tin de trecutul indepartat al Evului Mediu, va invit sa cititi aceste doua carti. Ambele au la baza cercetari istorice care o sa va ridice parul maciuca de groaza.
![]()
In 1956, tanara Ivy Jenkins ramane insarcinata si este trimisa de familie la St. Margaret, o casa pentru mame necasatorite, dispusa sa primeasca nefericitele femei care devenisera o pata pe obrazul respectabil al rudelor. Acolo ele traiesc departe de ochi iscoditori. Ferecate, in intuneric, purtand secrete si dureri atat de mari incat vor traversa generatiile.
In 2017, Samantha Harper, o tanara jurnalista descopera o scrisoare din trecut care o tulbura peste masura. Este scrisa de una dintre fetele inchise la St.Margaret, iar Sam incepe sa investigheze povestea acesteia, descoperind din ce in ce mai multe crime care se leaga in mod total inexplicabil de femeia care a scris acele randuri si de copilul acesteia. Asezamantul urmeaza sa fie demolat in cateva zile, iar Sam simte ca este esential sa ii descopere secretele inainte ca acestea sa fie ingropate in istoria tenebroasa a cladirii. Legaturile personale care incep sa se iveasca o determina pe tanara sa riste din ce in ce mai mult pentru a putea povesti o istorie veche de 60 de ani.
Ritmul cartii este alert, investigatia te tine cu sufletul la gura, e un thriller foarte bun din punctul meu de vedere. Da, mi-am dat seama de unele lucruri cu mult inainte sa se intample, dar asta e defect dat de prea multe romane citite la viata mea. Cu toate ca am intuit corect deznodamantul, au existat multe intorsaturi de situatie care m-au facut sa ma indoiesc de rationamentul meu si m-au aruncat in prag de criza de inima (ok, exagerez, dar intelegeti voi!).
Un semn de intrebareeste o jumatate de inima de Sofia Lundberg m-a strigat pe nume pentru ca e scris de autoarea unei alte carti care mi-a placut enorm anul trecut. Dupa ce am citit Caietul cu nume pierdute am stiut ca Sofia Lundberg o sa ramana in mintea mea.
![]()
Elin Boals duce la New York o viata perfecta. Este fotograf de succes, casatorita de multi ani cu iubirea vietii ei, Sam, avand o fiica de 17 ani, dansatoare profesionista, Alice. Picture perfect? Ne dam destul de repede seama ca lui Elin ii lipseste ceva, ca ascunde ceva, iar viata ei perfecta se crapa pe la cusaturi. In clipa cand primeste cateva randuri de la prietenul ei din copilarie Fredrik, trecutul de care a fugit, navaleste cu amintirile lui nedorite, iar amintirea copilariei ei in Suedia ii da peste cap echilibrul greu castigat. A incercat sa uite, iar apropiatii ei nu stiu nimic despre acele zile din viata ei, si-a fabricat un alt trecut, o poveste noua care se potriveste mai bine cu ce ar fi vrut sa fie.
Casnicia ei este in impas, relatia cu fiica sa la fel, iar Elin incepe sa inteleaga ca toata durerea reprimata a lasat urme adanci pe care le-a negat zeci de ani. E incompleta si trebuie sa se intorca in acele locuri care au frant-o pentru totdeauna, intr-o incercare disperata de a se regasi si de a salva ce a construit cu truda.
![]()
Este o carte dureros de citit. Felul in care copilaria isi pune amprenta asupra oamenilor nu poate fi negat. Traumele, abuzurile, lipsurile materiale, nu sunt simple "probleme" pe care le depasesti cu ambitie si determinare. Nu poti sa te transformi cu o fluturare de bagheta si chiar peste ani, ele ramn acolo. Au fost si aici unele "sughituri" pe parcurs, niste inadvertente si stangacii in scriitura, dar overall, buna carte!
Daca ati citit vreuna din carti, hai sa povestim in comentarii, iar daca vreuna dintre ele v-a atras atentia in urma mini recenziilor mele, ma bucur maxim si va astept cu impresii. Voi incerca pe viitor sa vin cu o singura carte, punctual, cum faceam pe vremuri, ca sa nu se mai acumuleze kilometri de informatie si text.