Am deschis ochii si primul lucru vazut langa pat au fost luminitele din brad. Asa e cand sotul programeaza bradul sa se aprinda la ore strategice. Au si astia mini tehnicus avantajele lor! Al doilea lucru vazut cand am privit pe geam ....a fost zapada! Am fugit la Katia si am luat-o pe sus! A inceput sa sara si sa urle:"mami exact ce mi-am dorit eu! Doamne Doamne esti cel mai tare!"
Acum inainte sa va sune blasfemica afirmatia Katiei, o sa va explic. De cateva saptamani in fiecare seara principala parte din rugaciune e "si te rog Doamne Doamne, da-ne zapada!" Aseara am impodobit bradul. Si azi a gasit zapada. Dar stiti ce m-a facut pe mine sa lacrimez? Ca ea nu e ca mine, ca majoritatea adultilor. N-a comentat nimic despre faptul ca ea vroia sa aiba zapada cat sa mearga cu sania si sa faca ingeri si bulgari. Nu! A fost multumita ca i s-a indeplinit dorinta. Noi in schimb avem tendinta sa vedem mereu jumatatea goala, sa fim vesnic nemultumiti. Am uitat ca azi noapte am dormit oribil! Posibil ca pana de Craciun sa nu mai fie nici fir de zapada, dar nu mai conteaza. Dorinta a fost indeplinita! Rugaciunea a fost ascultata!
Acum Katia e cuibarita in pat la ea si se uita in carticele. Asta e ritualul din diminetile de vacanta. Se uita vreo jumatate de ora in carti pana se decide ca e vremea de imbracat si mancat. Sincer, apreciez...asa apuc si eu sa imi beau cafeaua. Imi fac curaj sa ma duc sa termin ultimele cumparaturi. Fara tati si Katia care o sa ramana acasa, evitand aglomeratia si pazind oala cu fiertura pentru piftie (eu nu ma ating de piftie, Katia nici atat, dar al meu sot e mare amator si am zis sa ii fac si lui o bucurie de sarbatori!)
Eu am decis sa ma laud azi cu brazii nostri. Unul mare in sufragerie si unul micut la Katia in camera. Frumosi frumosi. Ca doar sunt ai nostri. In bradul mare ornamente dragi, cu amintiri. In cel mic ornamente ca pentru un sufletel mic care a vrut sa impodobeasca mai mult singur. Si-a luat treapta din baie, cea pentru suit la chiuveta si s-a descurcat de minune.
In casa decoratiunile au fost puse din 5 decembrie, in asteptarea lui Mos Nicolae, dar nu ma pot abtine sa vi le arat macar pe preferate. Si preferatle eau toate povesti in spate: sunt de la oameni dragi, sunt luate intr-un anume moment. Chiar daca sunt Christmas Crazy si as cumpara mereu decoratiuni, realizez ca cele pe care le am deja inseamna pentru mine mai mult decat orice noutate. NOI am crescut cu ele. Sunt traditiile noastre. Iar cand am asezat fiecare obiect, Katia mi-a facut morala daca l-am pus in alt loc decat in cele de anul trecut. Isi amintea FIECARE OBIECT! Eu nu mai tineam minte exact unde a stat fiecare, dar ea da! Si a avut grija sa imi aduca si mie aminte!
Gata cafeaua, gata pauza. Azi e musia sa ne facem tip pentru un alt obicei impamantenit: The Polar Expres si ciocolata calda.
Mai e putin si vine Mosul. Voi ati fost cuminti?